Încetează...

   Bună Ben, sau Beniamin, sau Florin său cum te-o chema... Nu știu, nu vreau să știu, și nici nu vreau să mai citesc ce ai mai scris pe aici. Nu mai scrie, te rog, insist la tine, nu mai scrie. Să nu mai ai senzația că mă cunoști că nu e așa, nu mă cunoști deloc. Oricine aș fi, chiar dacă sunt creață și blondă, sau dacă am sânii mari, chiar dacă mă cheamă Irina, Ioana, Alina, Petruța sau oricine ar mai fi în viața ta, nu știi ce gândesc ce simt sau cine sunt. Trebuie să te mint să nu te rănesc și să accepți ca nu ești ceea ce eu vreau lângă mine, ești incapabil de ceva concret, milog și insistent, încetează...

 Așa ne prostești pe toate, ne spui ce vrem să auzim la început apoi insiști cu ideile tale obsesive și dramatice. Crezi că le știi pe toate? Crezi că dacă, gata vorbim o noapte întreagă la telefon mă descoși din trei fraze ai sezația că știi tot despre mine? Află că nu e așa, află că eu vreau un bărbat adevarat care să arate a bărbat care să atingă ca și un bărbat, nu vreau rezerve sau copii de crescut. Vreau să mă simt femeie.

Surprinsă...

EL: Ai fi surprinsă...

   Cât timp o să mai treacă până am să renunț? Să nu mă mai mint că am trecut peste tine? Sau peste toate? Am închis ochii peste singurătatea care mă apasă în fiecare zi. Zi de zi. Oră de oră din somnul pe care nu-l mai am. M-am regăsit în contextul în care eram eliberat, dar singur iar tu ai fost stăpână peste mine... Stăpână peste cuvintele mele ce astăzi nu mai știu să le astern pe hârtie.

    Mi-am înghițit de multe ori pofta de a te auzi după toate ce trec prin viața mea, iar eu îmbătrânesc și mă pierd în dependența de zahăr... De dulce. Dulcele ce-mi alina singurătatea fără precendent, sigurătatea ce ma apasă parcă mai tare.  

   De multe ori stau și zac în cadă privind ceasul de la mână pe marginea ghuivetei... Privind în gol. Privind într-o uitare, erai singurul lucru bun care mă făcea să exist și să scriu. Singurul lucru bun care mă făcea să sufăr și să scriu, să TE descriu, să scriu vorbe ce-ai putea oricând să mi le spui. Zac în neputința de a te chema, zac în neputința durerii până la amorțire. Ai uitat... Ai uitat, acum nu te mai interesează de ceea ce este în jurul tău, sau trecutul tău. E ca și cum ai avea ochelari de cal, vezi numai înainte, eu sunt în stânga sau în dreapta ta, nu m-ai vedea nici dacă ai vrea. Si dacă m-ai vedea te-ai speria. Poate nu m-ai mai recunoaște, nu știu. Nu mai știu, și știi că nu mai am răspuns la orice întrebare, și chiar dacă l-aș avea nu ți l-aș da așa ușor. Nu mai sunt acel om de care te-ai îndrăgostit când erai fetiță. Iar tu nu mai ești fetița aceea îndrăgostită de un nepăsător... 

Dragă B

Mi-e teamă. Mi-e teamă să nu mă mai rănești. Să nu mai vi cum ai venit înainte și să pleci, să mă lași plângând cu zilele, cu nopțile… cu orele. Te-am așteptat mereu și încă te aștept deși nu te mai vreau. Nu mai vreau pur și simplu să cred nimic din tot ce faci deși tot ce-ți spun mă doare poate mai tare pe mine… Ce ți-am făcut eu să mă distrugi așa? Cu ce ți-am greșit? Cu ce, când eu eram gata să fiu a ta, să fiu lângă tine când îți era râu, să fiu lângă inima ta când nimeni nu era, și nimeni nu mai e acum? Mi-e atât de greu să cred că nu mai ești ceea ce ai fost mereu,

Despre trecut...

Câteodată-mi mai amintesc de el... Câteodată. Ați fi surprinși cam cât de rar. Dar și atunci când o fac îmi amintesc de lucruri la care acum poftesc dar am orgoliul și sarcasmul care mă salvează mereu. Nu-mi mai amintesc nici vocea lui dar știu sigur că încă se mai îmbracă la cămașă, alba chiar, cu aceeași burtă și aceeași freză de crocodil pe care o are mereu. De asta încă mă mai iubește, că sunt rea.

  El. El a fost așa ca o idilă dintr-o poveste care se repetă mereu. Zici că eram amândoi o casetă cu banda încurcată. Spunea mereu ca e altfel dar știu sigur că și acum umblă cu o groază de femei. Și femeile-l plac așa burtos cum e el de-i sar nasturii când se așează jos. Îmi vine să râd, așa cum se culcă el cu toate, tot pe mine mă iubește. Chiar și acum când scrie, vezi Doamne, din perspectiva mea. I-as scrie aici să se trezească la realitate și să meargă mai departe. Să renunțe la obsesia asta pe care o are pentru mine. E un obsedat...

Jurnal de iubită (partea 9 - Rânduri) 2015

Ben, nu știu ce s-a mai întâmplat azi după ce am plecat de la tine, având în vedere că nu mi-ai răspuns la apeluri, la mesaje... Mi-e frică să mă gândesc că ai zis că mă iubești doar ca să mă culc cu tine știind că eu îți cedez imediat. Nu-mi face asta Ben... Nu mă distruge te rog. Nu înteleg ce s-a mai întâmplat? Mi-ai spus că ai nevoie să te gândești... La ce iubitule? La ce ai nevoie să te gândești? După tot ce am spus azi în orele în care am stat de vorbă? După ce ți-am jurat de sute de ori că nu te voi mai face să suferi, după ce am vorbit cu mama și intr-un final a acceptat ideea ta de a vorbi tu cu ea? După ce am tremurat când mi-ai zis că mă iubești? La ce te mai gândești? Sunt foarte confuză pentru că nu înțeleg unde am mai greșit de trebuie iar să stau o noapte întreagă să aștept să îmi dai un semn... Să stau să plâng și iar să-mi fie rău... Nu mai vreau să suferim. Nu mai vreau să trăiesc cu frica în sân de fiecare dată când te sun să mă gândesc că tu poate iar nu-mi răspunzi și te dai dispărut...

Jurnal de iubită [înainte de toate -III-] (partea 8) 2011

Nu mă mai trezesc să-ți dau niciun telefon ție Ben, cum facem atunci când te iubeam. Știu că ții minte tot. Ții minte când te sunam dimineața, primele cuvinte-mi erau ”Bună dimineața iubitule”... A fost frumos? Spune-mi, măcar ție dacă ți-a plăcut ce a fost între noi. Mereu mi-am dorit să știu ce gândești, ce vrei de la mine? Mereu am senzația și cred că este adevărat, că tu mă luai de proastă. Mereu ai vrut să-ți bați joc de mine, am simțit asta, dar am simțit că m-ai și iubit. Chiar dacă, de multe ori, ascult în gura altora, cum am făcut și prima dată, cu Laura, cu Aleca și așa mai departe.

Jurnal de iubită [înainte de toate -II-] (partea 7) 2011

Înainte de toate, vreau să-ţi spun că seara aceea la ziua Alecăi a fost poate una dintre cele mai frumoase, mai mult îmi pare rău din cauza asta. Au fost momente pe care le-am trăit intens cu tine şi le-am simţit mai profund decât oricând însă cu timpul am ajuns să-mi pară rău. Urmase o perioadă frumoasă pentru tine după ziua Alecai, îţi găsisei loc printre prietenii mei cu uşurinţă, flirtai care mai decare cu Ana sau cu Cami, ba că îţi placeau ochii şi ţâţele Anei, ba îmi spuneai ce buze cărnoase are Cami. Cami, Ben? Verisoara mea? Dar am trecut peste, că te iubeam şi erai pământul meu de sub picioare şi-ţi suportam orice, dar dincolo de toate te-am iubit cu tot cu lucruri rele sau bune... Cu toate că acum nu mai eşti cum erai înainte, când ne-am împăcat poate că nu erai nici pe jumătate dar îmi era teamă să mai cred în tine, îmi era teamă să mai sper în ceva venind de la tine când numai eu ştiu câte nopţi am plâns. Câteodată le meritam, le meritam că te iubeam atât de mult încât nu voiam să ştiu că ai ochi pentru altcineva. Aşa sunt eu, Irina aia iubitoare, posesivă, sufocantă... Sau eram...

Jurnal de iubită [înainte de toate -I-] (partea 6) 2011

Unde te-ai dus Ben, unde ai plecat? Unde m-ai minţit că te-ai dus? Ai crezut că nu dau de tine? Ai crezut că nu te găsesc? N-ai nici cea mai vagă idee cât ai putut să mă răneşti! M-ai distrus, m-ai făcut să nu mai pot zâmbi niciodată. Nu a fost plecarea ta cât a fost faptul că m-ai înşelat cu o curvă de la Suceava, că altfel nu o pot numi. Auzi la ea, era măritată şi a băgat divorţ să stea cu unu din Bucureşti.

 Nu ţi-am oferit tot? Nu-ţi lipsea nimic, eu eram numai a ta. Te iubeam poate mai mult ca pe oricare altcineva în viaţa mea şi ţi-ai bătut joc. M-am oferit toată iar ţie-ţi zbura mintea-n altă parte.

  M-am îndrăgostit încă din prima zi în care te-am cunoscut, n-am ştiut că Răzvan era cu tine în liceu, n-am ştiut că Laura era colegă cu tine în consiliu, nu am știut că tu urmai să fi în viaţa mea după Răzvan. Răzvan care nu m-a făcut să simt ceea ce am simțit pentru tine. Şi nu, nu am să mai las pe nimeni altul să mă distrugă aşa cum ai făcut-o tu.

 N-aveai obiceiuri ca Răzvan, nu te jucai DOTA, nu mergeai la grătare cu colegii din clasa, cu Baboi sau Călin, de fapt tu intrai din ce în ce mai adânc şi din ce în ce mai repede în viaţa mea. Am fost ca nişte copii şi ne-am maturizat împreună chiar dacă n-am să recunosc niciodată. Poate datorită ţie sunt o parte din femeia de astăzi. Poate datorită ţie am fost fericită alături de Dan. N-am ce recunoaşte acum ţie. Şi nu-mi pasă dacă tu eşti motivul pentru care eu l-am cunoscut pe Dan.

Jurnal de iubită (partea 5) 2011

Tare aș vrea să uiți și și încetezi odată pentru întotdeauna Ben! Nu mai am nimic pentru tine și pe cât încerci mai tare să exiști în viața mea pe atât mai tare te resping. Înțelege, sunt fericită alături de Dan și asta e tot ce conteză. Nu-mi pasă cum era cu altele sau cum era înainte să mă cunoască, acum e tot ce contează pentru mine.

  Recunoaște, am devenit un capriciu pentru tine, o obsesie, nu știu, însă vreau să înceteze, sa pui punct... Am uitat tot ce a ținut de tine, ar fi bine să faci și tu. Nu-mi pasă dacă mă mai iubești sau nu, mi se rupe, întelege odată!

  Mincinosule! Mi-e scârbă de tine și ceea ce ești... Nu stiu cum te-am putut primi înapoi în viața mea, cum poți trăi în lumea în care te învârți. Nu știu cum te-am putut iubi și cum am putut să fiu cu tine atâta timp. Cum am putut să-mi pierd ani de zile din viață, să mă consum pentru un nimic? Ben, te rog uită-mă! Mereu ți-o spun, întelege... Nu mai scrie despre mine, nu mai face referiri la mine în tot felul de articole și-n ceea ce scrii sau spui. Nu mai sunt în viața ta și nici nu mai am de gând sa fiu. Fac ce vreau și vorbesc cu cine vreau, n-am nevoie de nimeni să-mi spună ce să fac. Știi cum aveam eu vorba aia de mult cu "faci ce vrei, n-am nicio autoritate asupra ta" ei bine Ben, fac ce vreau n-ai nicio autoritate asupra mea...

Jurnal de iubita (partea 4) 2011

    Ben. Timpul ne schimbă pe amândoi, tu ştii bine asta. Pe mine sigur m-a schimbat... Nu mai sunt acea fată naivă care plângea după tine când tu erai departe. Nu mai sunt acea fată care mereu te aştepta pe tine... E frumos acum când tu plângi în locul meu? Cum se poate întoarce roata puiule, ţi-am spus mereu asta dar ai crezut că sunt proastă. Ai crezut că pic iar în schemuţele tale...

   Ai avut noroc şi, poate încă ai, că te iubesc şi mereu ai avut un loc special în inima mea chiar dacă... Nu! E deajuns câte şti acum... Voiam atât de mult să mă iubeşti şi pe mine cum ai iubit-o pe Petruţa, cum le-ai iubit pe altele. Atât de complicate sunt vieţile noastre. Atât de grele... Simt uneori că sunt fără puteri, şi poate aş avea nevoie de tine, dar... Dar sunt şi cuvinte de regret, sunt cuvinte peste care nu pot trece singură.

Jurnal de iubită (partea 3) 2011

    Bună. Îți spun aici ce vreau să știi și-apoi te las. Nu vreau să te deranjez și nici să insist cu nimic. În fața ta nu vreau să fiu așa. Nu sunt așa. Orgoliul meu e mult prea mare să mă înjosesc așa, iar tu știi bine. Și dacă mă gândesc bine, ce urmează să-ți spun este exact opusul faptului că nu aș vrea să par așa. Te rog, să nu spui nimănui…

    Aș vrea, dar nu pot, să recunosc că am greșit în fața ta. De multe ori și de multe ori ai trecut cu vederea peste crizele, peste geloziile și peste toate lucrurile pe care ți le făceam. Iubitule… Pot să-ți spun așa? Îmi dai voie? Sau Panda sau Puiule, cum îți plăcea ție… Pot?

   Am visat multe lucruri împreună. Am visat un viitor pentru care luptam și eram dispusă să fac sacrificii, dar am greșit pe parcurs. Am greșit enorm, și nu mă aștept să mă mai ierți. Dar știu Puiule, când mă vezi ți se înmoie picioarele cum ți s-au înmuiat și când m-ai văzut atunci de te chemasem la mine… Am greșit și atunci, imediat după ce m-am despărțit de... ma rog, mi-am bătut joc și te-am dat afară dimineață de nebună ce eram, voiam să suferi și tu, sau poate voiam să te încerc, nu stiu… Nu mai știu, a fost una dintre greșelile pe care le-am făcut în fața ta. Te-am gonit și tot m-ai primit înapoi când eu de fapt trebuia să te primesc.

Jurnal de iubită (partea 2) 2009

    Și-a plecat a doua oară din viața mea... Atunci am crezut că totul se sfârșește pentru mine. Mergeam la scoală doar să mă prefac, iar pauzele le plângeam la toaletă. Petreceri la care eram amândoi invitați și nu puteam merge cu el. Prietenii mei se distrau cu iubiții sau iubitele lor iar eu suspinam afară la un pachet de țigări după el. El care probabil atunci și-o trăgea cu aia...

    Atâtea planuri... Un căcat de viitor. Cum? Cum am putut să fiu așa de oarbă și să-l las să mă calce iar în picioare? Cum?

    Ziua în care l-am primit din nou în viața mea, a fost una ploioasă. La fel de ploioasă era și cea în care l-am cunoscut pe cel ce mă face acum fericită. Cea mai fericită...
    L-am sărutat inimos, chiar de eram încă dură cu el, dar nu-i rezistam. Simpla lui prezență mă ducea departe. Era slăbiciunea mea și știa bine cum să se folosească de treaba asta. Probabil că de aceea nu mai vreau să-l vad. De ce să-l văd? Să-i cedez iar și să mă distrugă mai rău decât a făcut-o. Ooo nu... Nu va fi așa. Nu mai sunt eu, aia cea naivă care crede în orice cuvânt spune el. Nebunul de el...

Jurnal de iubită (partea 1) 2009

   Pot scrie și eu un jurnal. De ce nu? Sunt atâtea jurnale aici încât mă pot amesteca și eu cu ușurință. Sunt cuvinte pe care le-am spus de-atâtea ori. M-am repetat de zile-ntregi și-acum vreau să le spun din nou. Șă le aștern aici, scris a nuștiu câta oară. Corectat de sute de ori...
   Mi-e teamă... Mi-e teamă ca el să nu plece iar. Mi-era mai aproape decât pielea de pe mine, așa de mult îl iubeam... Eram foarte puternică de fel, și sunt. El era la fel, probabil că asta m-a atras mai tare la el; faptul că știa ce să zică și când să zică, să mă facă să vreau... Sau să nu vreau... Sigur pe el chiar dacă nu-i reușea. Iubirea vieții mele... Marea mea decepție. Idila ce-am trăit-o intens.
   Oricum făcea ce voia el, eu nu aveam niciun fel de autoritate asupra lui. Și vorba asta-l oftica. M-a bântuit prezența lui și după ce m-a părăsit. Îl doream atât de tare chiar dacă-l uram, chiar dacă voaim să dispară totodată, m-a transformat, din firea vesela plină de bucurie și extaz într-o depresie totală și totuși nu-l pot scoate din gândul meu chiar și acum, că sunt cu altcineva. Cel cu care sunt acum mă face fericită... E, poate, de o mie de ori mai bun ca el, dar nu va fi el sau ca el. Nebunul de el. Știam că era nebun și e nebun. Nebun că iată nu pot trece peste, nu-i pot spune adio...

   De ce a venit iar? De ce mă mai caută? Ce mai vrea de la mine? Toată lumea îl urăște, eu de ce să-i mai dau o șansă? De ce să dau cu piciorul relației mele fericite cu cel care mă face fericită? Pentru el? El, pe care l-am iubit din tot sufletul? El, care m-a umilit în fața prietenilor mei, care pofteam după atenția lui câtuși de putină? El, care trăia în trecut? El?... Care încă-l iubesc și-acum...